Ianuarie aduce cu sine o liniște aparte în grădiniță. După vacanța de iarnă, spațiile par să respire încă din atmosfera de acasă, iar copiii revin treptat, fiecare cu propria poveste emoțională. Unii dintre ei reintră în grădiniță cu zâmbetul larg și nerăbdarea revederii, alții cu pași timizi, obosiți sau mai sensibili decât înainte.
Toate aceste reacții sunt firești și ne vorbesc despre un proces important: tranziția emoțională.
Pentru noi, adulții, revenirea la program poate părea un simplu „restart”. Pentru copii însă, luna Ianuarie este o etapă de recalibrare profundă. Sistemul lor nervos, aflat încă în formare, are nevoie de timp pentru a se reobișnui cu ritmul grădiniței, cu separarea de părinți, cu zgomotul grupului și cu regulile colective. Ceea ce uneori poate părea regres este, de fapt, o reluare blândă a adaptării.
De ce Ianuarie este o tranziție, nu un pas înapoi
După o vacanță lungă petrecută în proximitatea familiei, copilul trăiește revenirea la grădiniță sau școală ca pe o schimbare majoră în mediul său de atașament. Mintea lui nu interpretează vacanța ca pe o pauză, ci ca pe o reorganizare emoțională.
În primele zile de grădiniță, pot apărea:plâns la despărțire, proteste, nevoia de apropiere fizică, oboseală accentuată sau iritabilitate.
Aceste reacții nu indică o problemă, ci o nevoie: nevoia de siguranță. Copilul verifică, din nou, dacă mediul este previzibil, dacă adultul este disponibil și dacă relația este la fel de solidă ca înainte. În această perioadă, educatoarea observă mult, ascultă mult și se mișcă în ritmul copilului, nu al calendarului.
Ce se întâmplă în mintea copilului la revenirea din vacanță
Revenirea după vacanță presupune mai multe ajustări simultane. În primul rând, se reactivează sistemul de atașament. După zilele petrecute aproape de părinți, separarea este resimțită mai intens. Copilul caută priviri, gesturi blânde, confirmări că adultul de la grădiniță este din nou acolo pentru el.
În paralel, creierul copilului își schimbă ritmul: de la confortul și siguranța de acasă la dinamica grupului, la reguli, tranziții și stimuli multipli. Acest „șoc de ritm” solicită autoreglarea, care, la vârsta preșcolarității este încă limitată. De aceea, co-reglarea devine esențială: starea de calm a adultului îl ajută pe copil să se reorganizeze interior.
Tot acum, copilul își reconfigurează și locul social: își caută prietenii, reia legături, renegociază spațiul în grup. Pentru el, aceste micro-dinamici sunt solicitante, dar necesare. După câteva zile de rutină, predictibilitate și relație caldă, copilul își regăsește echilibrul.
Cum sprijinim copiii în Ianuarie
În această perioadă, nu punem accent pe performanță, ci pe prezență. Le oferim activități care permit corpului și emoțiilor să se reașeze: joc liber, reconectare, explorare în ritm propriu. Aceste momente funcționează ca ancore relaționale – lucruri, gesturi și spații care le amintesc copiilor că sunt din nou într-un loc sigur.
Rutina, deși poate părea banală, este esențială. Orele previzibile de somn, mese și activități oferă copilului un cadru stabil în care se poate relaxa. La fel de importante sunt pauzele de liniște, care permit procesarea emoțiilor acumulate.
👍5 minute împreună înainte de grădiniță – EXERCIȚIU DE FAMILIE
Diminețile pot deveni mai ușoare dacă sunt încărcate de sens. Înainte de plecare, părintele poate crea un mic ritual de conectare: câteva minute într-un colț liniștit, fără grabă, fără telefon.
În săptămâna premergătoare revenirii, este util să vorbim copilului despre grădiniță cu calm și bucurie, reamintindu-i ce lucruri frumoase îl așteaptă acolo. Această pregătire reduce anxietatea anticipatorie.
În dimineața primei zile, un exercițiu simplu de respirație împreună, o propoziție constantă sau o îmbrățișare specială pot deveni ancore de siguranță. Copilul pleacă știind că este văzut, însoțit și susținut.
Un început de an cu sens
Ianuarie nu este despre a grăbi lucrurile sau a „recupera”. Este despre a ține spațiu, a reconstrui legături și a oferi copiilor siguranța de care au nevoie pentru a merge mai departe.
Cu blândețe, predictibilitate și răbdare, copiii își regăsesc ritmul interior. Iar din acest spațiu de siguranță se naște, firesc, dorința de explorare, de joacă și de învățare.
Pentru că fiecare început de an este, pentru un copil, o reîntoarcere la siguranță. Iar noi, personalual didactic și auxiliar al Școlii Primare Rița Veverița suntem aici pentru a le reaminti că pot avea încredere în noi – și, treptat, în ei înșiși.
Bibliografia consultată:
Bowlby, John (1988). A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development. New York: Basic Books;
Shanker, Stuart (2016). Self-Reg: How to Help Your Child (and You) Break the Stress Cycle and Successfully Engage with Life. Toronto: Penguin Random House Canada;
Verza, Emil; Verza, Florica (2017). Psihologia vârstelor. București: Editura Trei.